Se spune că ochii sunt oglinda sufletului…că mâinile unei femei spun mai multe decât gura. Că haina îl face (sau nu) pe om. Că mașina denotă de obicei statutul social. În aceeași logică a problemelor de la Olimpiada de Mate care îți cer să completezi șirul, aș spune și eu că organizarea sporturilor reflectă scena politică a unei țări. 

***

Noi, piloții de raliu, trăim la maxim fiecare secundă și fiecare kilometru al raliurilor la care participăm. Suntem 100% prezenți și ne bucurăm de fiecare moment ca de un drog rar, pe care îl prizăm cam de 7 ori pe an (cei norocoși, care reușesc să facă un sezon complet în Campionatul Național de Raliuri). Având în vedere eforturile pe care le facem ca să fim la start de fiecare dată, reținem fiecare plus și fiecare minus al unui eveniment și suntem maxim de pretențioși. Am vrea ca fiecare raliu să fie perfect organizat și promovat, să stăm cât mai mult cu casca pe cap în timp ce mii, nu!, zeci de mii de fani ne aplaudă bucuroși de pe marginea probelor.

Realitatea organizatorilor de raliu e departe de fanteziile noastre: și ei, ca și noi, se chinuie să facă rost de bugete, de aprobări, de oameni calificați și voluntari deopotrivă, ca să construiască un eveniment pe cât de bine pot și știu. Unora le iese mai bine, altora mai puțin. Unii rămân cu bani, dar cei mai mulți sărbătoresc la final cu o masă festivă între prieteni o nouă reușită a pasiunii pentru motorsport. 

Ce vreau să vă spun de fapt?

Undeva, în această bulă a pasionaților de motorsport, s-au infiltrat și niște interese pe care nu le-am văzut de cască și mănuși…Așa poate deveni “raliul” o sorcovă politică și mediatică, cu care unii organizatori își fac bani de buzunar și alții…well, alții nu știu exact ce au de câștigat pentru că nu mă pricep aproape deloc la politică.

Cert este că noi, sportivii, ne dorim niște lucruri clare: siguranță pe probe, o organizare cât mai realistă și pragmatică în raport cu bugetele din România și o promovare intensivă și isteață. În principiu, astea sunt cele 3 direcții în funcție de care la finalul sezonului un pilot îți poate spune ce raliu i-a plăcut cel mai mult și ce raliu ar trebui să intre în “renovare”. 

În cazul meu, mi-e imposibil să aleg între Transilvania Rally și Raliul Iașului. Unul e asfalt și s-a organizat și promovat impecabil în orașul meu preferat de la noi – Cluj. Altul e pe macadam cu niște săritori nebune și o grămadă de oameni pasionați și ospitalieri, care se dau peste cap să scoată tot ce au mai bun în județ pentru ca noi să ne simțim bine 4 zile pe an. Nu e mai prejos nici Harghita, care are regina Lueta, o probă specială senzațională – și, evident, gulyas și fani înrăiți! Pentru Bacău am mixed feelings pentru că m-am răsturnat acolo, dar probele sunt tehnice și provocatoare – and I love a good challenge. Despre Raliul Brașovului ce pot să zic mai mult decât că nu îmi permit să critic un clasic în viață – eu țin la tradiții și nu accept ușor schimbarea, așa că nu m-aș imagina ieșind din hibernare altundeva decât pe cei 30 de km de Babarunca – Cheia, derapând mai mult sau mai puțin controlat între black ice și 20 de grade celsius. În final, Arad și Sibiu sunt singurele care nu m-au prins “emoțional” – sunt niște evenimente medii, fără ceva care să mă “farmece”. Ba chiar Sibiu în noul format are foarte multe lacune pe care nu le voi înșira aici. Mie mi-au completat calendarul și punctele din clasamentul Cupa DACIA, dar atât.

Am mulți colegi de nebunie pasiune care simt la fel. Iar zilele astea trăim într-o maximă tensiune dintr-un simplu motiv: Raliul Aradului a anunțat pe pagina oficială de facebook că a fost declarat cel mai bun raliu conform rapoartelor FRAS – rapoarte nepublicate încă, la care sportivii nu contribuie cu nimic, pentru că sunt întocmite de oameni care nu au participat în postura de concurenți! Iar cel mai slab se pare că a fost Raliul Brașovului – două lovituri sub centură, am spune noi.

Și pentru că am amintit de matematică, ce mi-a trecut mie prin minte să fac? Am făcut un survey anonim printre sportivi, arbitri și fotografi, pentru a întocmi un clasament cât mai aproape de pulsul real al comunității noastre, cea a cărei opinie nu este luată în considerare în aceste magnifice clasamente ale etapelor din CNR. V-am mai spus că în facultate mi se zicea sindicalista?

Pentru o înțelegere mai bună a celor spuse mai sus, savurați plăcintele de mai jos cu seriozitate și nu uitați: votați cu creierul, nu cu inima. (pentru că da, și la noi urmează alegeri în primăvara 2019)