Dacă ar fi fost să te uiți în calendar, te-ai fi tolănit într-un hamac la umbra unui cireș, privind micile fructe cum se înroșesc. Totuși, era o zi veritabilă de toamnă târzie, cu o ploaie măruntă și rece și o ceață lăptoasă care înconjura brazii. Era 30 iunie 2018 și oamenii cărora le curge benzină prin vene se adunaseră în Sinaia. Jurnaliști auto români sau străini, oameni din industrie, pasionați sau localnici – toți vibrau pe aceeași frecvență, așteptând cu nerăbdare dezvelirea bucăților de istorie care au poposit în jurul Castelului Peleș. 

Îmi pare rău dacă sună ca o compunere de clasa a 8-a (deși nu scriam așa pe atunci). Însă ediția de anul acesta a Concursului de Eleganță de la Sinaia m-a făcut să îmi doresc să fi fost din nou copil, doar ca să îi pot asculta poveștile lui Alex Șeremet cu naivitatea și sufletul de atunci, fără să simt nostalgia sau chiar tristețea unor vremuri demult apuse. 

Chiar și așa, m-am simțit junioara grupului de pasionați. De fapt, povestea călătoriei mele către CES de anul acesta a început cu o discuție cu bunul meu prieten Vlad Dorobanțu, pe care sunt foarte mândră să îl văd de anul acesta în poziția de secretar Retromobil. Dacă anul trecut am fost un simplu observator și fotograf la Sinaia, pentru 2018 mi-am dorit să aflu ce stă în spatele unui asemenea eveniment. Fără să fie nevoie de muncă de convingere, m-am trezit pe lista de invitați BMW pentru avanpremiera CES – adică am plecat către eveniment cu o zi mai devreme, pentru a admira în tihnă mașinile înscrise în concurs, dar și pentru o serie întreagă de evenimente și răsfățuri pregătite de BMW cu ocazia lansării noului X4.

Ce vreau să subliniez este faptul că “atașarea” la grupul de presă și invitați a fost pentru mine realmente un răsfăț în premieră, pentru că nu am mai fost până acum invitata unui brand într-o deplasare. Evident că atunci când am lansat blogul speram să pot participa la cât mai multe eveniment de acest gen, însă cred că nu eram pregătită pentru o asemenea “recunoaștere” publică. Nu pot decât să le mulțumesc oamenilor minunați care m-au primit cu brațele deschise și care, prin gestul lor, m-au încurajat să îmi regrupez forțele vara asta și să îmi iau blogul din ce în ce mai în serios.

Avanpremiera

Înapoi la mașini – de fapt, la oamenii dintre mașini. Cu bagajele pregătite, m-am prezentat în Băneasa de unde urma să plecăm într-un grup mai mare, alături de câțiva jurnaliști străini. Eram entuziasmată pentru că întotdeauna sunt curioasă să discut cu oameni din alte țări, însă nu mă așteptam la ceea ce urma. Citeam Jurnalul de Eleganță în recepția BMW, când m-am trezit că se așează lângă mine Alex. Alex Sobran. De la Petrolicious. Știți voi, site-ul acela GENIAL și superb și fermecător, prin care te pierzi scrollând printre articole și videouri mai rău ca pe YouTube. Habar nu aveam cine scrie pentru Petrolicious, însă simplul fapt că mă aflam în prezența cuiva care contribuie la unul dintre cele mai faine site-uri auto din lume m-a făcut să mă simt și mai …nepregătită.

După ce ne-am adunat toți, am plecat către un prânz autentic românesc, unde am stat la povești cu Laura Ferriccioli, o altă jurnalistă talentată și foarte pasionată de mașinile clasice. Drumul până la Sinaia a curs lin – eu l-am savurat de pe bancheta din spate a noului seria 5, unde mă gândeam cât de mișto e când companiile investesc în cursuri bune de conducere defensivă (un mare “Felicitări” fetelor de la BMW pentru driving skills).

Ploaia s-a oprit la fix, așadar ne-am îndreptat imediat către grădinile Castelului Peleș, locul de desfășurare a Concursului de Eleganță Sinaia încă de la prima ediție sa din 1934. O parte dintre mașini așteptau deja cuminți pe locurile desemnate – prelatele începeau să fie date la o parte prin gesturi intime, pline de respect și mirare pentru bijuteriile mecanice. Imaginați-vă: miros de ploaie, 22 de grade la ora 19:00 – noi, cei câțiva privilegiați admiram în tihnă antebelicele pe fundalul deco-Fachwerk al Castelului…și începe muzica, un duo de vioară și violoncel neașteptat de viu și pasionat al unor tineri muzicieni.

Ne-am răspândit apoi prin grădini în descoperirea celorlalte invitate de seamă, postbelicele. Am ascultat povești și informații despre mașinile expuse până când s-a lăsat întunericul. Seara a continuat la Carol Bierhaus cu o cină și o degustare de vin de la cramele Serve, însoțite de aceleași acorduri dinamice ale talentaților muzicieni. Am ajuns târziu în camera de hotel și m-am pus pe editat o selecție de fotografii de la avanpremiera CES. 

Ziua concursului

Ploua mărunt și rece, iar cerul nu dădea semne de bunăvoință. Cu pelerine de ploaie, umbrele și bocanci, cei mai norocoși dintre noi au pornit hotărâți spre Peleș. Totuși, odată ajunși acolo, ceva în atmosferă se schimbase brusc. Ploaia nici nu mai conta. Ochi, urechi și suflete, balerin la bocanc și impermeabilă la rochie, toți eram absorbiți de magia momentului. Cum bine spune Michelin – eram United by Passion.

Când totuși am simțit că m-am murat suficient, ne-am refugiat pentru prânz la Carol Bierhaus, unde însă nu am luat pauză de la mașini – Adrian Mitu era la o cafea cu ale sale acuarele și aducea ultimele retușuri premiilor absolut minunate, pe care urmau să le primească participanții din concurs. Niciun metru pătrat fără magie automobilistică…

Cândva după ora 12, până și ploaia s-a resemnat și s-a oprit să îi asculte poveștile lui Șeremet. A ieșit soarele exact cât să le bată în ochi membrilor din juriu care au prezidat parada celor 32 de mașini înscrise în concurs. Cromul impecabil strălucea mândru și reflecta zâmbetele celor din jur. Juriul analizase deja amănunțit mașinile – s-a evaluat modul de restaurare și exactitatea cu care modelul inițial a fost respectat, calitatea și originea materialelor și aspectul overall al vehiculelor istorice. De acum nu mai conta rezultatul: era momentul lor să strălucească în fața publicului, să se bucure de moment și de plăcerea infinită pe care o ai când ești la volanul acestor bijuterii.

Ziua s-a încheiat cu turul orașului Sinaia, unde am prins un loc chiar pe bancheta din spate a “vedetei” lui Mihai Zgardan – o Dacia 1300 de culoare vișinie, restaurată impecabil (după cum spun specialiștii). Trebuie să vă spun despre Mihai că este omul cel mai pasionat de Dacii din câte am cunoscut până acum. El este cel care, anul trecut, a dat o Dacia 1300 restaurată ca premiu, într-o tombolă organizată pentru comunitatea pe care și-a creat-o sub numele Restaurat în România. Sub același nume găsiți și revista dedicată acestor proiecte, care merită să fie urmărită cu interes de pasionații auto pentru că urmează o serie de schimbări editoriale interesante pentru 2019.

Dar să revenim în frumoasa mașină a timpului cu care ne-am plimbat prin Sinaia – turul orașului a fost un alt test pentru bijuteriile pe roți, unul pe care Dacia noastră l-a trecut cu brio, în ciuda #haterilor. Însă cel puțin una dintre mașini a vrut să fie în centrul atenției și s-a oprit pe marginea drumului, cu ceva probleme tehnice. Totuși, vorbim de mașini cu personalități și pedigree atât de diferite, unele mai plimbate ca altele – însă toate au prins viață cel puțin pentru acest weekend. Ziua s-a terminat cu festivitatea de premiere de la Casino. Nu știu pentru cine a fost fericirea mai mare: pentru șoferii istoricelor, mândri că pot conduce asemenea mașini, sau pentru mașini, pentru că au o a doua șansă la o viață în lumina reflectoarelor.

Să știți că și fierul are suflet, istorie și povești de spus. Eu încă le descopăr, așa că de data asta am ales să vorbesc despre oamenii dintre mașini. Despre protagonistele evenimentului și “oamenii din mașini” găsiți mai multe informații în galeria de mai jos și în acest articol – sau, cel mai bine, ne vedem la Concursul de Eleganță Sinaia 2019!