Am început sezonul cât se poate de bine. Tess Rally, adică Raliul Brașovului, ne-a întâmpinat cu o vreme neobișnuit de frumoasă, iar asta m-a făcut să mă bucur la maxim de primii kilometri în noua formulă, cu Ioana copilot și cu Sean D’Or – mașina mea de curse.

A trecut mai mult timp ca de obicei după finalul raliului fără să public un articol pentru că efectiv nu am știu cum să scriu despre experiența asta. De afară, nimic spectaculos. Însă adevărul este că mi-a plăcut foarte mult ce a spus un coleg debutant în Cupa DACIA – “Dedic acest raliu unei singure persoane: mie și doar mie.” Cred că mi se aplică, cu singura diferență că il dedic în egală măsură și Ioanei.

Am fost niște egoiste pentru că nu am căutat să impresionăm pe nimeni. Nu am vrut să facem spectacol. Nu ne-am gândit la concurență. Am participat pentru noi și faptul că am încheiat cu bine (și nu pe ultimul loc) este încununarea luptei pe care am dus-o cu emoțiile celor 2 zile de raliu. Ba chiar am adus și 4 puncte echipei ProRally Team Brașov din care facem parte și împreună cu care am ocupat locul 2 pe podiumul echipelor la finalul raliului.

Cred că egoismul poate fi bun atunci când înseamnă că faci lucrurile pentru tine, pentru că așa vrei, nu pentru că așa ți-a spus cineva sau pentru că vrei să îi impresionezi pe ceilalți. Adevărata motivație o găsești întotdeauna în tine, nu în ce spun sau cred alții.

Am auzit în stânga și în dreapta tot felul de păreri: “ai mai mult curaj”, “mergi mai tare”, “fii mai hotărâtă”. Știu că din perspectiva spectatorului totul pare mult mai încet și mai simplu decât din mașina de curse. Ce nu se vede din afară este că au fost primii kilometri pe care i-am făcut cu o mașină de curse după o pauză de aproape un an de zile și primii cu Sean D’Or, care a primit în ultima clipă piesele de care avea nevoie. Trebuie să mă acomodez cu fiecare aspect: poziția în scaun, dinamica mașinii, modul de frânare, schimbarea vitezelor cu noua cutie. Toate astea având în subconștient bugetul (sau mai exact lipsa lui) și dorința de a avea mașina cât mai întreagă pentru a putea participa la următoarea etapă. Ba chiar am parcurs ultimele probe cu un amortizor spart pe spate, lucru care ne-a pus în modul “plimbărică” mai devreme decât ne-am fi dorit.

Și asta este doar partea tehnică. Așa că pot spune că de data asta am mers exact cum am simțit, acceptând că am foarte multe de învățat, iar asta nu se va întâmpla peste noapte. Sunt pilot debutant de raliu și îmi place la nebunie că am ales provocarea asta pentru nimeni altcineva în afară de mine. Le sunt extrem de recunoscătoare tuturor celor care îmi sunt aproape și mă încurajează, celor care au răbdare să îmi explice diverse lucruri care țin de pilotaj sau mecanică sau care îmi povestesc alte inside-uri din automobilism.

Eu și Ioana facem o echipă minunată și suntem dornice să creștem împreună și să învățăm. Suntem ambițioase și vom lupta pas cu pas să creștem ritmul. Asta înseamnă însă că trebuie să construim un echipaj puternic în mașina de curse: cu fiecare kilometru parcurs crește încrederea una în cealaltă și definim un stil de dictare coerent. Avem multe îmbunătățiri de făcut, mai puțin la partea de voie bună și umor. Ceea ce e esențial. 🙂

Ah da, era să uit – nu doar că avem un vibe bun în mașină, avem și un nou gadget care o să ne înregistreze, ca să vedeți exact cum e la noi în mașină. Iar pe noi ne va ajuta pentru că acum putem să revedem probele și să analizăm ce avem de îmbunătățit.

citește aici povestea de anul trecut

Mulțumim pentru fotografii RallyZoom.ro și Bogdan Barabas & Adi Torjoc de la ABimages.ro

  • Dana

    Esti foarte tare! Felicitari pentru ce faci, mi se pare extraordinar si ca ai o atitudine potrivita. Ca accepti ca ai de invatat si ca nu ai asteptari sa te bati din prima cu aia buni, care merg la raliuri de o gramada de ani. O sa ajungi si acolo, sunt sigura, si o sa ii depasesti 🙂 Fingers crossed!