Ca o adevărată mașină cu poveste, Betty are propria coloană sonoră, pe care vă invit să o ascultați mai jos, cu ochii închiși, visând la mașini de epocă și zile de vară fără griji

Ford Capri „Betty” MK1 – 1972

În inaugurarea seriei de mașini istorice, vreau să vă spun că am descoperit un lucru.

Mașinile și femeile sunt ca vinul: cu cât trec anii, cu atât devin mai bune. Iar cu bărbatul potrivit alături, cu siguranță se vor împlini și vor străluci.

Pe Vlad l-am cunoscut în ziua în care am lansat Emoticar. Ca orice om îndrăgostit până peste cap de mașina lui, mi-a propus să îmi spună povestea sa cu Betty. Cei doi au o relație foarte specială. Betty a fost iubirea din liceu a lui Vlad care, așa cum mi-a mărturisit, în timp ce colegii lui de clasă erau înebuniți după Toyota Supra MK IV a lui Paul Walker din Fast and Furious, el avea gusturi mai „ciudate”: mașinile clasice americane.

După ce a reușit într-un final să devină proprietarul mașinii lăsată pradă timpului pe o stradă din București, a urmat un proces de 8 ani de informare, căutare (de piese) și învățare.

Restaurarea unei mașini, asemenea restaurării în arhitectură, poate fi abordată în două feluri. Fie intervenția are ca obiectiv diferențierea obiectului restaurat de cel original, prin modificări menite să se adapteze exigențelor contemporane ce țin de confort și funcționalitate, contopind astfel bucățica de istorie păstrată cu piese contemporane. Fie se intervine minimal, cu păstrarea și recondiționarea pe cât posibil a pieselor originale și înlocuirea a câtor mai puține piese, de preferat tot cu piese originale. În orice caz, reversibilitatea este o iluzie.

În restaurarea lui Ford Capri „Betty”, Vlad a ales cea de-a doua abordare, transformând astfel o bucată de rugină într-o adevărată mașină a timpului. Acum fiecare crăpătură din pielea maronie de pe bord și fiecare zgârietură a lemnului din jurul cadranelor spun povestea unei lumi de mult apuse.

Însă dacă ar fi să vă povestesc lucrurile exact așa cum s-au întâmplat, trebuie să vă spun că restaurarea unei astfel de mașini nu este pentru cei grăbiți. Lipsa informațiilor și a pieselor originale te vor ține pe forumuri ore, chiar zile întregi. Odată ce ai descoperit câteva surse de încredere și știi deja pe de rost ce probleme te așteaptă, vei sta la pândă să găsești la vânzare pe internet diferite piese. Frustrare când cineva ți le cumpără de sub nas sau emoții atunci când trebuie să ți se trimită de peste ocean. Bucurie mare atunci când ajungi în sfârșit cu piesele în garaj. Și într-un final se adună foarte multe ore petrecute alături de mecanicul cu care lucrezi, învățându-ți mașina.

Betty are un motor 1.6l pe benzină cu aproximativ 85CP, care toarce destul de silențios în trafic, după ce pornește fix la a patra cheie. Respectând intenția de a păstra acest Ford Capri cât mai aproape de original, singurele modificări aduse până acum au fost: schimbarea carburatorului original cu un carburator Webber, jantele noi Epic full chrome aduse din San Francisco, schimbătorul de viteze și pin-urile de la uși.

 

Astfel, în trei ani de zile de muncă efectivă la mașină, Vlad a ajuns să știe fiecare slăbiciune, zgomot sau element al mașinii sale. Însă acest proiect, născut din pură pasiune pentru mașini, este încă în desfășurare, urmând o serie de alte modificări necesare la partea mecanică.

Betty este o mașină care păstrează în cea mai pură formă plăcerea drumului. Fără niciun fel de accesoriu modern, cu un simplu mp3 player ascuns în torpedou, te învață să te lași admirat. Ce poate fi plăcut decât să te plimbi pe bulevardele bucureștene într-un soare blând, duminică după-amiaza, și să vezi lumea prin lentila unei ere de mult apuse.