🚘 +2100km ⛽ 5 țări 🗺 3 zile ⏱ 

🇬🇷Lefkada☀

🚘 +1700km ⛽ Peloponez – Atena – Sofia – București 🗺 4 zile ⏱ 

Grecia este destinația de vară care nu poate să dea greș pentru mine: mâncare excelentă, prețuri decente, plaje frumoase – odihnă și relaxare garantate. Ne-am propus o evadare de 2 săptămâni complete, însă nu am putut sta locului în tot acest timp, așa că am construit o excursie în 3 părți. Mai exact, în prima parte ne-am dus în Grecia prin Serbia, pe un traseu pe care l-am detaliat mai jos special pentru șoferii pasionați. Partea a doua nu e la fel de interesantă, pentru că implică 11 zile în Lefkada cu cantități nepermise de tzatziki înecat cu ouzo și periculos de mult stat la soare. Partea a treia cred că e însă iar de interes pentru voi și are un traseu din Lefkada către Peloponez, apoi o scurtă vizită a Atenei și drumul înapoi către casă, cu o oprire în Sofia. 

Așadar, chiar dacă sunteți sau nu genul care vă planificați excursiile din timp, aveți mai jos câteva indicii pentru traseul povestit mai sus. E genul de excursie care poate fi super-spontană, grijă doar la roaming! Vă rog mult, let me know dacă vă place și acest gen de articole – puteți lăsa comentarii mai jos, impresii dacă ați făcut și voi același traseu sau sugestii pentru alte destinații de vacanță cu mașina.

Prima parte

[Ziua 1] 🇷🇴Romania spre Serbia, ~800km🇷🇸

✨🚘Highlights: Drumul de-a lungul Dunării, cazanele Dunării și statuia lui Decebal sculptată în munte (da, o știți din Lord of the Rings), plus câteva clădiri foarte frumoase în Calafat.

⛽ Am ales un traseu prin sudul României, prin unele dintre cele mai sărace regiuni din țară. A fost o experiență revelatoare, în special în urma evenimentelor întâmplate la București pe 10 august…Am găsit câteva bijuterii arhitecturale dintr-o epocă de mult apusă, ascunse în liniștea misterioasă a unui câmp aparent infinit. Primele gânduri au fost că asistam la o dispariție completă a unei culturi sau stilistici arhitecturale, de parcă am fi uitat complet sau am fi aruncat la gunoi tot ce au construit generațiile anterioare. 

Dunărea își împărțea bunătatea în pământul fertil din jur, dar oamenii părea mai degrabă auto-suficienți, în loc să fie proactivi și harnici. Nimic nu anunța priveliștea maiestoasă care urma să ni se dezvăluie după colț, când am trecut granița către Serbia prin Porțile de Fier I din Drobeta Turnu-Severin…

[Ziua 2, partea 1] 🇷🇸3 ore în Belgrade ⏱

✨🚘Highlight: Multe Zastava drăguțe pe străzi, o fațadă cool dintr-un ceas imens și un exemplu și mai cool de branding urban puternic.

⛽ Nu ne-am așteptat ca Belgrad să fie atât de frumos, însă noi de abia acum am aflat că este al treilea oraș ca mărime din estul Europei. Are multe clădiri vechi, frumoase (și străzi murdare, pe care le observi când te uiți pe unde calci), iar Stari Grad – orașul vechi – este construit pe dealuri, așa că sunt o grămadă de perspective interesante asupra orașului pe care le poți observa dacă te abați un pic de la pietonala turistică. Strada principală cu restaurante și magazine se termintă fix într-un parc, cu o belvedere din care poți vedea orașul nou, separat de cel vechi prin Sava, unul dintre cei mai lungi afluenți ai Dunării. Acolo poți vizita cetatea, care păstrează extrem de vie amintirea războiului recent al Iugoslaviei, care a decimat națiunea. Am fost sincer impresionată de brandingul orașului de pe suveniruri: “Destroyed and Rebuilt”. 💪🏻 Ce statement…

[Ziua 2, partea 2] 🇷🇸Serbia către Kotor, Montenegro 🇲🇪 ~550km

✨🚘Highlight: Cu siguranță Pleskavica super-gustoasă și cafeaua turcească pe care le-am băut undeva în mijlocul pădurii Valjevo + niște drumuri foarte faine (adică cu multe viraje🏁)

⛽ Ce părea la început un drum foarte lung și plictisitor cu o bandă pe sens încă din suburbia Belgradului a devenit un drum spectaculos numai bun de gustat senzația de #autoemocion pe care doar Leo o oferă (și îl iubesc și mai tare pentru că a păpat doar 5.6l/100km în toată excursia asta). Nu prea am multe de zis aici, în afară de faptul că mi-e poftă de Pleskavica.

💡 Pro Tip: maps.me e o aplicație foarte bună pentru momentele în care roaming-ul devine prea scump, pentru că îți poți descărca hărți foarte precise care folosesc doar GPS-ul telefonului, fără date.

[Ziua 2, partea 3] 🇲🇪 Viaductul Durdevica Tara în Montenegro

📐365m lungime și 170m înălțime liberă

✨🚘  După ce am tot urcat și coborât pe drumul de munte, ne-am trezit în mijlocul rezervației naturale Tara. Nu știam exact la ce să ne așteptăm (așa suntem noi, nepregătiți spontani uneori) până când am traversat acest viaduct – când am ajuns la ceva wi-fi am aflat că e în top 10 al celor mai frumoase poduri din lume! 🌍 E înfricoșător de înalt & m-a luat puțin amețeala.

[Ziua 2, partea 4] 🇷🇸tot pe drumul dinspre Serbia spre Kotor, Montenegro 🇲🇪

~550km și un program dat peste cap

✨🚘 Am prins o grămadă de apusuri superbe pe drum, dar nu pentru că așa ne-am fi planificat. Mi-a fost prea lene să mă trezesc în prima zi când trebuia, așa că ne-am decalat tot programul cu câteva ore din cauză că am plecat de acasă cu vreo 4 ore mai târziu decât ar fi trebuit. Nu faceți și voi asta! Chiar și așa, drumurile din Serbia și în special cele din Muntenegru sunt perfecte pentru Leo😍. Mi-a plăcut că au multe indicatoare cu tot felul de ferme și furnizori de mâncare tradițională (eu una nu am văzut semne către monumente, doar brânză de capră, restaurante și tot mâncare) 😂

[Ziua 3, partea 1] 🇲🇪În jurul Golfului Kotor.

~45km în 2 ore. Multe opriri pentru poze și ambuteiaj în Tivat. 

✨🚘 I woke up like this. Am stat peste noapte în Prcanj, pe cealaltă parte a golfului față de faimosul Kotor. Am nimerit pe partea mai liniștită și mai puțin turistică a golfului, ceea ce a făcut foarte plăcută cafeaua de dimineață.

Trebuie să știți că aici drumurile sunt creepy de înguste și au niște locuri de parcare nebune (pe chei, la 2cm de apă). Arhitectura are un aer colonial și în general e un peisaj unic. 

Overall totul e mai scump ca în Grecia (cazare, mâncare), dar cu siguranță merită un sejur de câteva zile.

⛽Pro tip: Prețul benzinei crește în această excursie pe măsură ce avansăm în traseu, Grecia având cel mai mare tarif (vorbim de august 2018). Noi am făcut plinul la OMV în Drobeta, apoi în Tivat și din nou în Grecia, pentru că Albanezii au un curs ciudat la euro dacă schimbi la casă. 

[Ziua 3, partea 2, ultima] 🇲🇪Kotor, Montenegro – prin Albania 🇦🇱 către Monodendri, Grecia🇬🇷

~650km în vreo 13 ore

✨🚘 Asta este ultima parte a excursiei către Lefkada, dar e și cel mai bun drum de condus. 

După Kotor, Budva este cea de-a doua destinație turistică în Muntenegru și aduce foarte mult cu Monte-Carlo. Toată coasta e foarte aglomerată iar traficul este groaznic, așa că la un moment dat am făcut stânga și maps.me ne-a dus către Albania pe niște drumuri pitorești printre dealuri. Am cumpărat smochine și mere de la niște localnici și am băut o cafea turcească foarte aromată într-un Lukoil.

🇦🇱 Albania are un trafic nebun. Autostrăzile nu sunt înțelese chiar ca la noi, pentru că nu există glisiere și pe lângă bicicliști și pietoni, pe prima bandă sau pe banda de urgență găsești tarabe cu legume-fructe sau cu porumb copt. Din mașină pare că zona continentală e cam prăfuită, dar nu pot să îmi dau cu părerea pentru că nu ne-am oprit deloc. 

Totuși, litoralul e cu totul altceva. Drumul de la Vlore la Sarande este INCREDIBIL! Am pornit de la nivelul mării, ca apoi să traversăm un munte și să coborâm un versant abrupt pe un drum care concurează puternic cu Transfăgărășan. Cu siguranță o destinație care merită explorată. 

🇬🇷 Ultima oprire a fost în Monodendri, un sat de munte din nordul Greciei. Am ajuns noaptea târziu, dar chiar și așa nu se putea să nu găsim ouzo și o bere rece la taverna prietenoasă din centru. De abia dimineață am aflat de ce locul ăsta e atât de faimos: aici este cel mai adânc canion din lume. Noroc că am văzut de pe terasă, la micul dejun, un panou ruginit pe care scria “Guiness World Record” și mulți oameni care mergeau pe o cărare care se afunda în pădure. 😬

Partea a doua – Lefkada

Drumul din Monodendri către Lefkada are vreo 200km și îl poți parcurge cam în 3 ore și jumătate, cu tot cu multe opriri la punctele de taxare de pe autostradă. Benzina e foarte ieftină în sudul insulei, așa că nu vă agitați să faceți plinul pe continent. Noi și în Lefkada am condus vreo 50km pe zi, pentru că am vrut să vedem o plajă nouă în fiecare zi.

Ne-au amuzat teribil review-urile de o stea de pe google maps date unor plaje absolut superbe, doar pentru că “drumul e prea îngust, periculos sau inaccesibil”. Dacă veniți cu un camper, poate că drumul către unele plaje din vest ar putea pune probleme, însă cu o mașină normală te poți bucura de mulți kilometri de probă specială. Nu am foarte multe repere pe care vi le pot da, but here I go:

  1. În Vasiliki e o cofetărie genială chiar pe drumul principal, înainte să ajungi în agitația străzii principale cu magazine. Au acolo o înghețată de casă care mi-a adus aminte instant de copilărie, când bunica mea primise “de afară” praf de înghețată de căpșuni, care se făcea cu lapte. Plus o portokalopita de mori. Da, rezistă în lada frigorifică și până acasă.
  2. Mi-e frică de apă când nu îi văd fundul – deci tot ce e mai mult de un pârâiaș de munte îmi provoacă fiori (chiar dacă știu să înot). Totuși, un chelner român ne-a spus că dacă ar fi să aleagă un singur must-do pentru Lefkada, acesta ar fi închiriatul unei bărcuțe. Așa că într-un final, Tudor m-a convins să închiriem o barcă în ultima zi și să facem o excursie în zona de est a insulei din Nydri, către Scorpios și Meganisi. Credeți-mă, NIMIC nu se compară cu propria mini-plajă privată sau cu un “șezlong” plutitor în mijlocul oricărui golf pe care îl vezi cu ochii. Întreaga experiență nu a fost chiar așa de înfricoșătoare pe cât mi-o imaginam, pentru că zona prin care am navigat noi vreo 6 ore era destul de protejată de valuri. În vestul insulei am înțeles că lucrurile stau altfel…Oricum, e bine că am ales să facem asta în ultima zi pentru că și așa depășisem bugetul și barca ne-a costat 100 euro/zi + 25 euro benzina + 250 euro garanție (nu ai nevoie de permis de skipper sau cum se zice…).
  3. De neratat Frigadeli – ficat de miel învelit în prapur și rumenit bine la rotisor. 
  4. Nu plecați de acolo fără ulei de măsline și miere de portocal sau din alte plante de munte! Puteți cumpăra de la tarabele localnicilor din zona de vest, înspre Kalamitsi.

În principiu, 3 recomandări de mâncare la una de vizitat e maxim cât pot să fac în favoarea zonei de travel a blogului.

*Fac și puțin product placement, pentru că anvelopele mele Michelin Primacy și-au câștigat de nenumărate ori laudele care urmează: de 4 ani încoace, atâta macadam au mâncat anvelopele astea încât nici mie nu îmi vine să cred că încă sunt întregi. Sunt foarte mulțumită de aderența lor pe asfalt, în continuare frânează excelent și cred că un pic din consumul eficient al lui Leo li se datorează și lor. Pentru că acum fac și mai bine diferența dintre scopul lui Leo (o mașină care nu mă lasă la greu în vacanță, își face treaba bine și eficient și prin gropile din București, dar și la recunoașteri la raliuri) și scopul lui Sean D’Or (mașina care trebuie să meargă tare), cred că Primacy e o alegere înțeleaptă pentru anvelopele de vară. 

Ultima parte

Ultima parte a excursiei are iar niște zone foarte frumoase, însă am avut prea puțin timp de explorat. Drumul din Lefkada către Peloponez ne-a dus prin Patras – în peninsulă am ajuns trecând peste cel mai impresionant pod pe care am condus până acum. Am vizitat ruinele orașului Epidaurus și faimosul său amfiteatru, iar noaptea ne-am petrecut-o în Ermioni, la niște prieteni. A doua zi am plecat spre Atena, trecând peste canalul Corint. Unul dintre costurile neprevăzute ale excursiei au fost taxele de autostradă din aceste 2 zile, care au fost nici mai mult, nici mai puțin de 67.35 euro.

Surprinzător, am ajuns în Atena la prânz așa că ne-am cazat și am pornit ca tot turistul pe jos către Acropole. Multă lume, însă nu ai cum să nu rămâi impresionat. Nu trebuie ratat Acropolis Museum, a cărei clădire este ea însăși un reper. Cina am luat-o pe terasa unui restaurant din Monastiraki de unde am văzut iar un apus superb. Nu am niciun sfat aici, câteva ore în Atena nu mă califică la datul cu părerea, dar feel free să îmi spuneți voi ce ar trebui să nu ratez data viitoare. 

În drumul către casă am mai făcut un pit-stop în Sofia, unde al nostru rally-friend, pilotul Daniel Popov, ne-a arătat că în bucătăria bulgărească există ceva mai multe chestii decât Shopska, my love. 

Cam asta a fost povestea excursiei noastre. Voi ce excursii mai faceți? 

*De fapt, ca să fiu sinceră, am o întrebare mai urgentă: unde faceți revelionul?!? :))

PS: Absolut toate fotografiile de aici sunt făcute și editate cu iPhone X cu lentile Moment atașate.