…Pentru câteva săptămâni, o să renunț la mașinile de curse pentru ceva puțin mai mare. Care sunt provocările și impresiile unui pilot de raliu întors la școala de șoferi pentru a învăța să conducă camioane, remorci, autobuze și alte specii motorizate, vă povestesc în seria Școala de vară…

Vorbeam săptămâna trecută despre simțul umorului ca atribut vital pentru a avea succes în orice activitate. Ei bine, reacțiile colegilor – șoferi și ei ai unor vehicule de mare tonaj, sau ale pietonilor, au variat de la zâmbete mirate la clasicul claxon de recunoaștere a prezenței feminine pe carosabil, la încurajări urlate printre rândurile de iconițe/luminițe de pe parbrizul TIR-ului până la ezitarea în a traversa pe trecerea de pietoni când a fost identificată șoferița camionului pe care scria mare “școala”.

Cred că pot să îmi completez lista de hobby-uri cu “sport extrem – lupta cu stereotipurile, categoria eleganță feminină la volan”. Dar pentru voi dragilor, cele care mi-ați zâmbit complice când m-ați observat în trafic, și pentru domnii care știu că pasiunea de a conduce nu are legătură cu ce ai în blugi, am căutat niște indicii care, sper eu, vor contribui la o împrietenire accelerată cu volanul.

1. Fii cu ochii și cu mintea la drum.

2. Ca să poți îndeplini pasul 1, întotdeauna verifică să ai o poziție corectă la volan și oglinzile reglate.

3. Toată lumea greșește, așa învățăm. Nu te enerva!

3.1 Iar procesul de învățare începe la școala de șoferi, în oraș, în condiții cât mai apropiate de realitate. Fii înțelegător și adu-ți aminte cum erai tu la început! (pentru cei care critică orele de condus pe camion făcute la periferia Bucureștiului)

4. Instructorul nu are întotdeauna dreptate. Ia totul cu un strop de umor și nu intra în polemici. Cele 50 de minute sunt pentru tine și pot fi un moment de relaxare.

5. Don’t show off. Never, ever, nu încerca să epatezi. Condusul e despre tine și cei din mașina ta, indiferent că mergi mai încet sau mai repede, mai precaut sau sportiv – nu te simți obligat să le demonstrezi ceva, așa apar multe accidente.

* Țin minte și acum primul drum făcut în afara Bucureștiului, când am mers cu maxim 70km/h pe un drum național pentru că nu simțeam mașina și vroiam să mă simt în siguranță. A trecut mult timp de atunci, însă nu regret niciun moment în care am fost precaută.

6. Teoria/legile sunt în continuă schimbare. Iar partea practică merge mână în mână cu o bună cunoaștere a regulilor. (cum s-ar spune, măcar să fii în cunoștință de cauză)

O parte le știam dinainte, o parte le intuiam pentru a-mi fi confirmate acum, când am revenit la școala de șoferi Teo pentru noi provocări la volanul camionului.

Un lucru este cert: mi-am dat seama că îmi place foarte mult să conduc ORICE are mai mult de două roți (o să revin și cu experiența mea pe două roți, dar mă dezechilibrez numai amintindu-mi senzația…). Și cred că încep să îmi dau seama de unde vine și credo-ul meu – „Toți cei care își urmează visul dau dovadă de curaj”. #ÎndrăznețiiÎnving