…Pentru câteva săptămâni, o să renunț la mașinile de curse pentru ceva puțin mai mare. Care sunt provocările și impresiile unui pilot de raliu întors la școala de șoferi pentru a învăța să conducă camioane, remorci, autobuze și alte specii motorizate, vă povestesc în seria Școala de vară…

Până când am încercat prima dată să manevrez camionul cu remorca atașată, începusem să mă simt la fel de comod la volanul lui Atego ca într-un Mitsubishi L200 puțin mai mare – diferența era că plecam de pe loc cu a doua și aveam 8 viteze. Dar cele 10 ore de la categoria C au zburat la fel de repede ca ultimele zile de vară, așadar a venit momentul orelor pentru categoria CE.

O să încep cât se poate de sincer: secretul este să nu uiți că ai remorca după tine! :))

…iar asta e mai greu decât pare. Remorca are 2 axe și este cu 15cm mai îngustă decât camionul, ceea ce o face practic de nevăzut în oglinzile laterale atunci când vehiculul se deplasează în linie dreaptă. Cum la școala de șoferi remorca este goală, rezistența pe care o opune este minimă, fiind ușor pentru un începător să ignore zgomotul și dinamica ușor schimbată la accelerări și frânări.

În rest, șofatul în acest caz este o problemă simplă de geometrie: trebuie să ai o capacitate minimă de a vizualiza virajul pe care trebuie să îl iei, pentru a încadra ansamblul (cârnatul) într-un arc de cerc, fără să iei în brațe stâlpii de pe marginea drumului sau mașinile dimprejur. Aviz amatorilor din trafic care se apropie prea tare în intersecții de camioanele de școală – don’t, pentru că nu îmi doresc un ataș.

Proba de foc este însă datul cu spatele (Fetelor, nu vă mai plângeți de parcările laterale!). Manevra este simplă în teorie: când camionul se mișcă cu spatele spre stânga, remorca se mișcă spre dreapta. E un fel de zig-zag controlat care îți permite să dai cu spatele pe o linie dreaptă. Repet, în teorie. În practică, sunt la nivelul lui Rickon din Game of Thrones… Mi s-a părut cea mai grea manevră de până acum.

Totuși, am înțeles că la partea practică a examenului nu se dau parcări, așa că acum vă las puțin: Mă duc să îmi cumpăr un sac de timbre, vreun kil de covrigi și câțiva litri de cafea, ca să supraviețuiesc la cozile de la DRPCIV și CEC. Din fericire, dosarul e pregătit de minunatele doamne de la școală, așa că măcar de coșmarul dosarului cu șină am scăpat. Dacă nu dau vreun semn până săptămâna viitoare, să îi transmiteți domnului Tăriceanu că i-am păstrat un loc la coadă, poate mai are nevoie de ceva.