Cam așa cum se apucă cineva de jogging, cooking, painting, reading, rallying și alte “ing”-uri care intră la categoria hobby și, în câteva (puține) cazuri, au potențial de a deveni meserie. Pur și simplu. M-am apucat pentru că voiam să fac ceva, altceva decât ce făceam în 2014 la facultatea de arhitectură. Și toate fetele din jurul meu aveau blog, așa că am zis că am o viață suficient de interesantă încât să scriu despre călătorii și “lifestyle”. Pe atunci nu aveam nicio treabă cu raliurile, așa că nici nu bănuiam cât de mult se vor schimba lucrurile (în bine, evident).

Primul pas l-am făcut la un curs de Fashion PR ținut pe atunci de Noemi Meilman și Ana Bucur, marca Naked PR. Așa am făcut cunoștință cu PR-ul dintr-o perspectivă informală și m-a atras eficiența cu care puteai să îți vezi munca împlinită, prin proiecte elegante, oameni manierați și creativi și multă muncă făcută cu un scop foarte clar. Era exact ceea ce în urbanism nu voi găsi niciodată la noi, iar în arhitectură nu voiam să mă chinui pentru că pur și simplu nu îmi place să lucrez la scară mică. 

Noemi ne-a încurajat atunci să ne facem conturi de instagram, pentru că “trebuie să fim la curent cu ce se întâmplă în industrie”, iar instagram era pe atunci o platformă vizuală extrem de creativă și cumva încă nonconformistă.

În prima săptămână de instagram am și descoperit un concurs organizat de MANGO, la care puteai participa postând fotografii cu proiecte DIY din zona de fashion și accesorii, lucru de care eram pasionată de pe vremea când împleteam brățări. Juriul era format din 4 bloggeri de fashion din Europa, iar fiecare dintre ei își alegea lucrarea preferată, urmând ca autorul să îi însoțească într-o excursie în Barcelona. Nici acum nu îmi vine să cred că eu am fost alegerea Doinei Ciobanu.

Cine are răbdare să dea scroll prin cele peste 1400 de postări de pe instagramul meu va descoperi istoria lui 2014, de pe vremea când instagram însemna filtre vintage pe poze pătrate în rame ciudate.

Întreaga experiență a fost life changing: am cunoscut o lume nouă, cea a creatorilor de conținut, a bloggerilor (pe atunci nu se inventase încă termenul de influencer. Btw, eu nu am nimic cu nicio denumire, atâta timp cât e susținută de muncă multă). Am fost cazați la iconicul W de pe Platja de la Barceloneta, am fost răsfățați cu mâncare bună, cu plimbări boeme și cu outfituri din colecția nouă de vară de la Mango. Cele 2 zile le-am completat cu workshopuri de crafts și DIY pentru haine.

În primul rând, am fost (evident) impresionată și copleșită de faptul că am reușit să o cunosc pe Doina – pentru cei care nu o știți, ea a crescut în Republica Moldova, unde și-a început blogul The Golden Diamonds. Cu un stil rafinat și diferit de cel din zona noastră, s-a remarcat pe piața internațională și, după un pitstop scurt la București, acum s-a stabilit la Londra. A crescut mult și are colaborări cu marile branduri de fashion, însă și-a dezvoltat și câteva proiecte personale pe care le puteți urmări pe instagramul ei. Este una dintre femeile creative, inteligente și asumate din generația mea pe care le admir în online.

Țin minte și acum reacția celorlalți când le-am spus că “eu nu am blog”. Eram absolut singura ca nu avea un site personal, chiar și celelalte câștigătoare aveau bloguri. Mi-au spus simplu “well, now you have to make one :)” Și cam așa a fost. În autobuzul către aeroport i-am povestit Doinei că într-o zi vreau să mă fac pilot de curse…

Am început să lucrez, am tatonat cu o zonă care mi se părea mai safe – travel & lifestyle. Apoi am scris într-o joacă un review despre mașinile familiei, Seat-ul meu Ibiza și mașina mamei, Mr. Scout. Long story short, mi-am dat seama că doar de fun nu funcționează, așa că am început să îmi fac strategia pentru Emoticar cu un obiectiv clar – completarea călătoriei mele ca pilot debutant de raliuri. Mi-am căutat un nume care să sune bine și în română, dar și în engleză, și am ales să fac un mare compromis – să scriu doar în română, cel puțin pentru început (deși iubesc să scriu în engleză și mă regăsesc). 

La cursul lui Victor Kapra, PR 3.0 din 2015, tot la Naked, l-am lansat! Victor a fost cel care m-a împins de la spate și mi-a spus să îl lansez în cadrul cursului ca să profit de toate privirile critice și constructive ale colegilor. Eu aș fi așteptat să mai scriu niște articole, dar bine am făcut că l-am ascultat. Am construit Emoticar de la zero, bucată cu bucată, l-am lansat și am pornit pe un drum necunoscut. Deși am avut și momente de pauză, dar și de indulgență, în care mi-am permis să scriu cât și când am simțit, tot acest proiect mi-a definit viața actuală. Am cunoscut de-a lungul ultimilor 3 ani o grămadă de oameni frumoși care m-au încurajat să merg mai departe și care mi-au recunoscut povestea ca fiind autentică și puternică. Lor le mulțumesc că m-au ajutat să nu mă simt o ciudată între atâtea bloguri de beauty și fashion. 

Tot printr-un eveniment Naked PR am cunoscut-o și pe contesa digitală Ana Morodan, care e și mai cool în realitate decât pare în poze. E asumată, deșteaptă și incredibil de frustă când vine vorba de businessul ei, dar și darnică în a shareui lecțiile pe care le-a învățat de-a lungul timpului.

Chiar dacă în tot acest timp am căutat să învăț nonstop cum funcționează PR-ul, jurnalismul și tot ce e între ele, încă nu m-am săturat de aflat lucruri noi. Așa că de săptămâna viitoare mă întorc la “școală”, de data asta pentru cursul de Business PR ținut de Imola Zoltan. Evident, tot la Naked PR.

Uitându-mă în urmă și trăgând linie, pot spune că mi se pare senzațional că un simplu concept de cursuri, inițiativa a două femei pasionate de PR – Raluca și Adelina – a devenit o experiență life changing. Și nu e o experiență singulară, ci un adevărat fel de a fi al acestor întâlniri. Un deziderat care pare imposibil de atins în ziua de azi, când toată lumea promite o experiență unică.